Poemde Matei Romica Daniel zis si "Sageata"
Femei cu pulpe glorioase
Si sanii tristi ca de razboi,
Femei ce poarta infernu-n oase
Si-un "vai!" tarziu in ochii goi
Ilinca Preda. Iubirea e un drum de servitute. O ninsoare inchipuita
De Beiu Adela
Imi place sa privesc umbrele dupa-amiaza, cand oamenii se intorc de la serviciu si se transforma in umbre trasparente pe strada, ghicesc in prelungirile lor lunguiete, ce necazuri au, ce ii asteapta acasa, copilariile lor, ce jocuri au jucat, ce i-a ranit cel mai tare, stiu ca in toata viata lor de apoi lupta cu fantomele copilariei, incearca sa le impace sau le alunge, fiecare cum se pricepe. Imi plac orasele industriale, orasele vechi industrializate, zona veche, din centru, cu case nationalizate, este copilaria orasului, si intr-un fel e firesc ca acum locuiesc acolo categoriile defavorizate, tigani si romani, vandalizeaza case cu arhitectura interbelica, le-as spune bijuterii arhitecturale daca n-ar suna banal si pretentios fals. Ma plimb pe acolo de multe ori, incerc sa ghicesc istoria fiecarei case si jur ca as vrea sa fiu dintre defavorizati, sa primesc apartament intr-o casa din portul Tomis. Se intelege ca e vorba de Costanta de data asta, daca vreti sa particularizam, sa nu ne pierdem in generalitati, este mai bine sa fixam notiunile cu exemple concrete, cum ar fi exemplul orasului Constanta spre sfarsitul anilor 90’, cand aveam deja o universitate si o sectie de limbi straine pe deasupra.
Ma cheama Ilinca Preda, am aproape 29 de ani si constat ca e greu la varsta asta ca la orice varsta, poate chiar mai greu cu cat incep sa am pretentia sa stiu cine sunt, adica e cazul, la varsta mea unii fac copii, altii bani, toti par sa stie ce vor, nu se opresc la mijlocul pasului, cu piciorul suspendat, fuck, habar n-am cine sunt, al cui e mersul asta nehotarat, mi-e frica de cine as putea sa devin, mi-e frica si fug, vesnic pe fuga, dupa raspunsuri, dupa intrebari sau pur si simplu, inventez situatii fara iesire, intreb de dragul intrebarilor, cand gasesc raspunsurile deja nu mai e important, pornesc intr-o alta directie, intr-o alta cautare. Cred in zodii, sau doar ma prefac ca sa ma pot lega de ceva, citesc caracteristicile zodiei mele si stiu, asta sunt, asa fac eu, asa simt, nu sunt complet aiurea, sunt la pagina cutare din carticica cu zodii, ma gasiti la cuprins, m-am nascut in zodia intrebarilor, toamna tarziu, intr-o zi posomorata, mama a plans de plictiseala si de tristete cand m-am nascut, nu de durere, desi am fost un bebelus mare. N-a fost corect sa ma nasc asa, as fi putut sa ma nasc vara, intr-o zi cand soarele iese si se tine de cuvant, e zi de plaja in toata regula, cosurile de plaja defileaza pe alei in cartierele muncitoresti si pretutindeni, se aduna in statiile de tramvai si converg spre plaja, cele excentrice la Mamaia, cu cat mai excentrice cu atat mai departe, spre butoaie, la hotel Bucuresti, la Savoi, uau, sau dimpotriva foarte plictisitor, la Modern, in jos pe scarile abrupte, platesc taxa, si se afunda in nisipul ud si prefacut, nu e nisip adevarat, se zvoneste, e plaja amenajata sau asa ceva, dar gasesti si acolo inghetata la toneta si suc la dozator, ce mai, e distractie. Ar fi fost cu totul altceva.
Stau in gazda la o batrana de anul trecut, de cand m-am angajat la fabrica. Inainte locuiam cu parintii mei, care ca orice parinti isi doreau numai lucruri bune pentru mine. Cum as fi putut sa le explic ca eu nu-mi doream nimic bun, imi doream sa nu-mi doreasca nimeni nimic si mai ales sa nu-si doreasca nimeni nimic de la mine.
Bunica mi-ar fi tinut poate parte, dar ea saraca, mai plictisita ca mine, a plecat undeva de unde nu cred ca se mai poate intoarce, nici nu cred ca ar vrea sa se intoarca. Cand ii aprind lumanari in casuta pentru morti din curtea bisericii, flacarile se lasa stinse de vant cu usurinta, parca a plictiseala, simt ca-mi zice:
-Du-te acasa, fata, nu mai pierde vremea prin biserici, ca te gasesc eu daca am treaba cu tine.
A fost scandal mare cand am plecat , tata si-a luat concediu medical de la primarie, n-a iesit o saptamana din casa, rastimp in care s-a uitat la televizor cu jaluzele trase,mama raspundea la telefon si se scuza ca au amandoi gripa. I-am spus tatei:
-Stiu ca ma iubesti si ca ai facut toate astea pentru binele meu, insa eu imi doresc altceva. Sunt obosita, am nevoie de o pauza, cativa ani si pe urma mai vedem, poate ma intorc la universitate.
-Draga, tu crezi ca astia or sa te astepte la facultate? Nu stii cat de greu se obtine un post! Si pana la urma ce scuza le putem servi?
- Nu stiu, gasesti tu ceva.
-Nu stii, nu stii, esti o razgaiata, asta esti, esti iresponsabila si egoista. Nu-ti pasa ca ne bagi in mormant.
-Tata, asta n-are nici o legatura cu voi.
Aveam geanta deja pregatita, n-am luat decat cateva lucruri cu mine. Fireste ca m-a durut aceasta despartire, numai ca nu am avut de ales. Mi-am amintit de dupa-amiezele din copilarie, cand singuratatea tiuia prin ungherele casei si eu imi doream sa vina cineva acasa. Atunci am invatat sa nu-mi mai doresc sa vina cineva, si chiar sa imi doresc sa nu vina nimeni, pana-ntr-acolo incat sa ma deranjeze prezenta cuiva. Caut acum senzatia aceea pe care o aveam cand ma ascundeam in halatul de prosop si imi imaginam ca sunt singura si libera. Nici eu nu inteleg de unde au pornit toate astea, stiu doar ca pana acum am fost prizoniera, si acum sunt libera in sfarsit, aproape libera. Cred ca asa e mai bine pentru toata lumea. Vor invata si ei ca durerea ne face mai puternici si mai independenti.
Stau intr-o camera cu chicineta si baie, anexa a casei proprietarului, casa batraneasca cu glasvand. Mobila veche, saracacioasa si carpetele de pe perete imi amintesc de bunica, de care mi-e dor oarecum, desi nu vreau s-o vad nici pe ea, nu acum. Poate si de-asta mi-am ales sa stau aici, de fapt nici nu-mi permiteam sa stau altundeva cu leafa de la fabrica. Camera e mare si am umplut toate ungherele cu carti, teancuri si stive, si un patefon cu colectia mea de viniluri, putinele lucruri din cealalta viata a mea. N-am televizor , iar baia e fara dus. Imi incalzesc apa si ma spal in albie, parte dintr-un ritual zilnic. Gazda mi-a dat niste haine de la o nepoata raposata de tanara, moda romaneasca a anilor 80, care-mi vin ca turnate: fuste de stofa pana la jumatatea gambei, bluze cu maneci bufante, pantofi guban, si niste esarfe inflorate cu care imi prind parul. Nu ma recunoaste nimeni imbracata asa. In curte port papuci de plastic cu talpile tari, care-mi fac bataturi.
La fabrica e bine, surfilez si tighelez, dupa o calificare rapida la locul de munca, mangai stofa sau matasea, in timp ce mintea mea e aiurea, libera. Cateodata colegele fac glume proaste pe seama exercitiilor mele de desprindere din real. Mi-au inodat sireturile, mi-au pus scame in esarfa si in par, incerc sa le ignor, vorbesc porcos, striga cuvinte obscene, cateodata le aud, alterori nu, sunt cuvinte pe care le stiu si care inseamna lucruri la fel de importante ca si cuvintele frustre si caste, sula si futai, baga-mi-as si manca-mi-ai la fel de important ca libertate, spirit, etern, sacru, ma prefac oripilata si rusinata, le fac jocul si imi joc rolul de cadru didactic universitar decazut, pana la capat. Dar in capul meu se petrec multe lucruri, pe care nu le pot opri sau controla, mintea e un animal ciudat si rebel, ma scoate din lumea asta si creeaza o alta , doar pentru mine, dar fara sa demarcheze clar cele doua zone, lumea mintii mele si lumea reala, le amesteca si zapaceste de nu mai stiu nici cum ma cheama, daca traiesc cu adevarat sau imi imaginez totul, tighelul, fabrica, colegele de serviciu cu par gros la subrat si pe pubis, injurand vartos, povestind despre sex cu barbatii lor, animale de fabrica ca si ele, eu, schimbandu-ma pe dupa usi inchise, la toaleta, cu mirosul intepator de urina in nas, pe punctul de a vomita, ma excita povestile lor porcoase, mirosul de animal pe care il emana, parul pubian mult si gros.
-Proasta asta n-ar fi urata daca-ar pune si ea ceva mai acatari pe ea!
Am auzit-o pe una spunand mai zilele trecute.
-Nu, n-as fi urata, am raspuns, in drum spre vestiar.
Seara cand ies din tura, m-am duc sa ma plimb pe faleza. Noptile sunt adanci iarna, intunericul se scufunda in mare si fosneste, se framanta intr-una. Parapetul luceste viclean acolo unde stropii valurilor care explodeaza jos, in prapastia falezei, se lipesc si ingheata, pe alocuri dipare in intuneric, si as putea sa pasesc in gol, ma gandesc, pe intunericul fosnitor, poate m-ar tine, sau poate as cadea cu trupul greu, un sac de trup, ca o marfa perimata, s-ar strivi de stanci, ar fi frumos, un pic tragic. Hars, hars, marea bate in continuare valurile de stabilopozi, bate timpul in bucati inegale, uneori astept ore intregi sa se intoarca valulul din larg, si se intorc mai multe deodata, hars, hars, hars, n-am facut nici o branza, doar iluzia ca s-a oprit timpul, si ca stau aici de o vesnicie, trag din tigare, foiesc picioarele sa nu inghet , ma gandesc la tot felul de tampenii, care n-au raspuns, si nici sens, parazitii mintii mele, trag din tigare din nou, valurile si-au revenit , bat in continuare la cateva batai de inima, cu o secunda inainte imi tin respiratia, un vid si o liniste ma inunda, si pe urma viata revine, se zdrobeste de stabilopozi, HARS...
Il vad de departe, e rezemat de parapet si am senzatia ca o sa sara in intunericul dintre stele si mare. Ma grabesc si poate imi este teama, ca si cum este deodata foarte important pentru mine ca el sa ramana in spatiul slab luminat al plimbarii mele.
Trec pe langa el venind din spate, stiu ca o sa se uite dupa mine, imi desfac basmaua si imi las parul sa cada in valuri grele pe spate. Am o reteta speciala pentu spalatul si imparfumatul parului, astfel ca atunci cand il scot din esarfa, marea a incepe sa miroasa a frunze vestede de mesteacan, a jar si a scortisoara. Ezit, ma caut in buzunare, ma intorc:
-Ma scuzati, aveti cumva un foc?
Imi raspunde tarziu, ii ia ceva timp sa se desprinda de ganduri, de parapet, de tentatia de a se arunca in fata, in gol, in mare:
-Da, am o bricheta pe undeva. Ma priveste somnoros si ursuz, se mira, se scotoceste prin buzunare, scoate bricheta, intinde bratul cu flacara spre mine. Ma feresc:
-Va suparati daca mi-o aprind singura?
-Nu, spune, lasa flacara sa dispara si mana moale cu bricheta in palma mea.
-Multumesc. Imi aprind tigara si ma reazam de parapet exact unde a fost el inainte. Asta il deruteaza, se reazama langa mine.
-E frig, spune, poate ar fi mai bine sa intram undeva sa bem un ceai.
-Daca vrei, raspund, nu te superi ca te tutuiesc.
-Nu ma supar.
E inaltut si frumusel, vorbeste frumos, numai ca nu spune nimic, ii place sa se uite in gol.
-Si mie imi place sa ma uit in gol.
Ridica din umeri, nu raspunde, ii povestesc cate ceva despre mine, ca am probleme cu parintii, ca am plecat de la universitate. Calca rar si desirat spre cafeneau de langa poarta portului:
-Ce-i cu tine? a intrebat dupa ce ne-au adus cate un ceai.
-Nimic, ti-am spus, am plecat de acasa, nu mai suportam, si uite acum ma simt singura. Curios, nu?
-Curios, da, ca am iesit sa ma plimb si te gasesc pe faleza, pe frigul asta si cautand foc pentru tigara.
-N-am voie sa fumez la serviciu si cand ies din tura, vin aici sa fumez si sa ma gandesc, sa miros marea. Cred ca mi-am uitat chibriturile pe undeva.
-Mai bine te-ai lasa de fumat, mi-a spus si eu am inceput sa rad fara sa-mi dau seama ca ma dadeam de gol, desi cred ca nu-mi pasa ca-i arat ca imi place, in fond nu avea ce sa se intample. A ras si el, a mirare.
-Sa ma las, zici? am spus si am privit pe fereatra, bezna atarnata intre doua felinare pe care o legana briza incolo si incoace. Mai bine ai prinde bezna aia si ai baga-o inauntru ca s-a invinetit de firg si o face franjuri vantul.
Rade, zice:
-Ai un fel ciudat de a vedea lucrurile, dar ai dreptate. Hai sa bagam bezna in paltoanele noastre, s-o mai incalzi si ea pana te duc acasa. A terminat de baut si pune banii pe masa, sub scrumiera.
Dau sa ma caut in poseta, el dezaproba:
-E placerea mea.
Indes basmaua in poseta si ies, pantofii cu flecuri metalice zdrobesc linistea de mozaicul rece al podelei, se uita lumea care vorbeste in soapta, dupa noi.
-La naiba, zic.
-Poftim? Intreaba.
-Am sughitat, raspund, si caut biletele de autobuz in geanta, mi-a expirat abonamentul, scot basmaua, nu le gasesc, ale naibii, niciodata nu le gasesc, se cocolosesc de zici ce-i aia.
-Iti sta mai bine cu parul legat in batic. Zice si ma mira vorba lui, ca nu stiu daca-i prea prost sau prea destept . E destept cred, mai degraba, dupa mutra si pentru ca are ochii vii in cap. E flautist la teatru zice si clipeste, de parca asta ar fi un neajuns. Il intreb daca ii place si nu raspunde, spune:
-Doar asta stiu sa fac, si, na, castig o paine, ca toata lumea, destul de putin, de altfel. Imi mai trimite mama mancare pe tren de la Braila, fumez putin, ma descurc.
In autobuz, eu ma uit pe geam, ca de obicei, cum goneste bezna dupa noi si manjeste caldirile cu o ceata groasa, se uita la mine, il intreb:
-Crezi ca o sa ninga, crezi ca o sa ninga curand?
-Nu stiu, zice, ce are a face ninsoarea cu plimbarea pe faleza?
-Pai lumineaza zapada, si ne vad oamenii chipul, urmele pasilor nostri raman pana dimineata.
-Da, zice, la asta nu m-am gandit.
Coboram la gara si schimbam, luam alt autobuz spre kilometru 5, trecem calea ferata si ii spun:
-Stii, o sa te invit inauntru, sper sa ai eleganta sa accepti.
-Bine, zice, da’ sa stii ca nu pot sa stau mult si rade, indesat in paltonul cu maneci cam scurte, doar urechile i-au ramas afara, paseste de zici ca se furiseaza, pantalonii ii sunt berci:
-N-ai fi urat daca ai pune ceva mai acatari pe tine, ii zic si rad.
El se opreste pe sine, nu stie ce sa creada:
-Hai odata ca vine trenul, si il trag de mana, incepe sa-mi para rau de el si de mine, ca n-am face o pereche rea, dar nu cred pot avea incredere in el, ca n-o sa se lase orbit de sentimente, nevoi, asteptari.
-Multumesc, raspunde tarziu, isi sterge o lacrima pe care i-a piscat-o gerul.
Ma opresc si-l pup, are buzele crapate si nu vrea sa arate ca e fastacit.
-Hai ca e frig si ma trage dupa el, desi nu stie unde merge.
-Stai ca tre’ sa facem dreapta aici!...
Il bag in curte pe poarta din spate, care da intr-un drum de servitute, pe langa o vie si intr-o hala parasita. Drumul trece prin spatele caselor, nu e luminat, si e doar un acces catre hala. Asta, am descoperit dupa ce m-am mutat, imi permite sa aduc vizitatori fara stirea gazdei.
Ne furisam pe poteca in casa. Fac focul in soba si il poftesc sa sada. Eu ma dezbrac de palton si apoi de toate hainele, ma asez pe pat si il intreb:
-Vrei sa bei ceva?
Poate ca mi-a raspuns ceva, dar nu cred ca era coerent, barbatii se pierd intotdeuna in situatii ca aceasta. Vedeam in ochii lui ca sunt frumoasa, si nu-mi venea sa cred ca lucrurile astea mai conteaza pentru mine. Ce sa fac, o pacatoasa!
Citesc ceva in timp ce se dezbraca, ca sa nu-l stingheresc, mi se pare ca Ortega y Gaset . Trag cuvertura de pe pat si il duc de mana in asternuturile mele de finet. Apoi pun muzica la patefon, il sarut si tot asa.
N-a fost nici rau, nici bine, o alta intalnire cu mine insami in trupul altcuiva. Cand m-am dezmeticit , el fuma o tigare, rezemat de pernele indesate ale gazdei. Florile albastre brodate pe perne se vestejisera sub parul lui.
-Uite, ti-a ramas o floare in par.
Tresare, si se bate distrat cu palma peste cap, ca de musca.
-Care flori? Si ranjeste la mine.
-Florile de pe fetele de perna , chicotesc fara voia mea, pe urma ma indrept, fac o mutra serioasa.
-Esti foarte frumoasa, zice ca si cand s-ar gandi.
-Nu, zic, este doar o iluzie creata de imprejurare. Parul mirosind a soba, bezna atarnata intre felinare, patefonul si muzica lui Edith Piaf, trupul meu gol pe neasteptate frumos in ochii tai, toate astea te fac sa crezi ca sunt frumoasa, si-apoi orice om e frumos in felul lui.
-Da, zice, se poate. Dar nu e convins, scutura parul ca o caciula, si lasa capul din nou pe perna, pufaie fumul catre tavan. Are trupul frumos si patimit ca Iisus, se vede ca se lupta tot timpul cu el sa-l disciplineze.
-Ce ai tu cu trupul tau, de il porti de parca ar fi al altcuiva, ca pe o haina nepotrivita staturii tale?
-O fi al altcuiva, mai stii? O fi, poate, vorba de o greseala. Nu va suparati, ati vazut cumva un trup care sa mi se potriveasca? Se preface ca intreaba pe cineva de langa soba. Sa mai bag niste lemne, zice, ca si cum c-ar fi la el acasa.
-Esti un prost, asta chiar e trupul tau si ar fi bine sa te obisnuiesti cu el ca altul nu mai pupi. Rad de el si spun:
-Auzi, tu nu te miri asa?
-Asa cum? De ce sa ma mir?
-De mine, de intalnirea noastra, de tot ce s-a intamplat.
-Nu ma mai mir de lucruri din astea demult. Ce rost are? Ca si daca ma mir si daca nu, tot nu inteleg nimic, decat mult mai tarziu dupa ce se intampla, prea tarziu.
-Eu ma asteptam sa te miri.
-Da, stiu. Imi pare rau ca te-am dezamagit.
Ma priveste poznas. E inca student, ma gandesc, traieste si gandeste exact ca in anii de studentie, canta la flaut ca intotdeuna, e poate mai putin zevzec, dar nu cu mult si in seara asta a facut o figura frumoasa. Il mangai pe cap ca pe un copil si se scutura, nu-i place mangaierea mea condescendenta. Ma intreb ce mi-o fi venit cu pornirea aceasta materna.
-Hai sa ne facem baie in copaie!
-Ce-ti veni?
-Pai in alta parte n-avem unde, ca n-am dus.
-Parca nespalati nu putem sa stam. Ca doar nu ne-am murdarit asa de tare.
-Doar un pic, zic si fug sa incalzesc apa in oala mare.
El cotrobaie prin cartile mele si le rasfoieste, lucru care in mod normal m-ar deranja, de data asta nu ma deranjeaza. Vine sa ma ajute sa car oala, intai cu apa fiarta si apoi o umplem cu apa rece, sa potrivim apa din copaie.
-Cum iti place, fierbinte sau calaie?
-Cum o fi..
O fac fierbinte de i se inrosesc urechile cand paseste in copaie, se fereste de fierbinteala, dar nu prea are cum, pana la urma strange ochii si se lasa in fund:
-Ai facut-o prea fierbinte, spune, m-am oparit.
-Pai n-ai zis tu ca cum o fi, rad si pasesc in apa, imi fac loc printre picioarele lui, copaie trozneste.
-Ma, da ciolanos mai esti!
Strange din umeri:
-Da’ sapun n-ai adus?
-Nu, n-ai spus ca nu suntem murdari. Trag buchetul de crengi de mesteacan de dupa soba si il bag in copaie langa noi.
-Stai ca ma zgarii, protesteaza .
-Stii ca nu ne mai putem vedea?
-Adica?
-Adica nu ne mai putem vedea. Incerc sa fiu vesele si fireasca,
-Se uita prin mine, si se ridica cu apa siroaie dupa el, isi cauta hainele pe scaunul de langa usa.
-Stai, nu pleca.
-De-asta am incalzit de baie, ca sa putem sta de vorba.
-Pentru ce sa stam de vorba? Ai zis ca nu ne mai putem vedea. Ce mai e de discutat?
-Asta nu inseamna ca trebuie sa pleci acum, ca nu putem sa ne bucuram de acum, de acum, inainte sa-l jelim pe maine.
-Bine, zice bosumflat, si se urca inapoi in copaie langa mine, isi face loc printre picioarele mele.
-Ma, da ciolanoasa mai esti.
Rad :
-Ai uitat sa-ti scoti chilotii.
Se trage de prohabul inmuiat, rade si el.
-Si de ce ma rog, nu ne mai putem vedea?
Mi-e greu sa-l mint, dar ce pot sa-i spun.
-Stii, problemele mele, chiar n-as vrea sa implic pe nimeni in chestia asta.
-Toata lumea are probleme, las-o naiba cu scuzele astea ca doar nu sunt prost.
Trebuie, hotarasc.
-Am o boala psihica, maine s-ar putea sa nu te recunosc, s-ar putea sa musc, sa scuip, sa omor.
-S-ar putea insa sa nu, s-ar putea sa iesi cu mine la film sau in parc.
Nu ma crede.
-De-asta a trebuit sa plec de la facultate. Relatiile cu parintii le-am rupt pentru ca ei nu intelegeau conditia mea si imi faceau rau, fara sa vrea, ca se purtau cu mine ca si cand as fi fost normala. Doctorii au spus ca e mai bine asa, sa stau undeva izolata, sa socializez cat mai putin, de o relatie nici nu se pune problema. De fapt, nici n-ar fi trebuit sa fii cu mine aici.
-Nu vrei sau nu poti sa ma vezi? Pentru ca daca e vorba de boala, pe mine nu ma deranjeaza, o sa ma obisnuiesc cu tine asa cum esti, cu crizele tale, o sa ma bucur de momentele tale bune.
-Hei, de-abia m-ai cunoscut, nici nu stii daca merita efortul.
-Ce mai conteaza, daca nu am dreptul sa te cunosc?
-Ai promis ca nu vorbim despre asta.
-N-am promis nimic.
-O sa vin sa te aud la teatru.
-Nu vrei, adica?
-Da, nu vreau, daca asa iti este mai usor sa accepti asta. Te ambitionezi copilareste, probabil ca nici n-ai fi vrut sa ne mai vedem daca nu spuneam eu ca nu se poate.
-Probabil, raspunde, se ridica cu chilotii siroind, da sa-si traga pantalonii, isi scoate chilotii si-i arunca in copaie langa mine:
-Uite, zice, o amintire.
-Nu fii asa. Imi pare rau ca pleaca suparat, imi pare rau de el. Nu incerc sa-l mai impac, mi-e teama ca fac si mai rau. O rugaminte, spun, sa nu incerci sa ma cauti, asta mi-ar face foarte rau.
-Bine, zice. Trag patura pe mine si ies pe sala dupa el. Da sa plece, se intoarce si ma pupa apasat pe buze, tranteste usa, zanganesc cheile mari dupa el, ma intorc in odaie si ma prabusesc in plans, cum m-as arunca in mare fugarind senzatia de libertate si de etern.
N-am mai plans de mult, ma gandesc, in timp ce trupul meu hohoteste, nu stiu cum sa-l imbarbatez, asa ca plang si eu cu el. Cand incep sa cante cocosii, ma spal pe fata in apa din copaie care miroase a mesteacan vested si a altceva, care cred ca e el. Tarasc copaia in curte si plang din nou in timp ce o rastorn in gradina, acolo unde mi-a spus gazda ca a pus arpagic.
-O sa ma duc sa-l aud la teatru, spun, si tarsai papucii de plastic pe betonul curtii, camasa de noapte larga flutura pe langa mine, simt gerul pe coapse, acolo unde un pic mai devreme a fost el.
don't adjust your mind based on reality, but reality based on your mind
De Natalia zisa si Cocutza&Co
El o mangaie. Isi intrepatrund degetele cu inocenta si o magie a momentului de care ''Universal Channel'' ar fi mandri. El continua sa o mangaie pe umar, cu cealalta mana prin par. O dezmiarda. Ii mangaie obrazul, apoi, incet, mana lui coboara spre sani, in timp ce se apropie si incearca sa o sarute, dar ea se fereste. Dupa cateva secunde, revelatia:
EL Asta a fost, nu?
EA (usor intarziat, se gandea la cineva din trecut) Cum?
EL (usor amuzat) S-a cam terminat, nu?
Se opri s-o mai mangaie. Ea nu intelege. Amintirea a luat-o prin surprindere, ca o trezire din somn si un suparator ceas desteptator.
EA Cum adica?
EL Inteleg.
EA Am momente in care, mi se intampla asa, sa plang
( el vizualizeaza o intreaga poveste, se simte folosit. Sa planga...de ce sa planga?Cacat. Isi aprinde o tigara)
EL Da, e ok, nu trebuie sa-mi explici nimic. Am crezut doar...mai devreme....
( ea se gandeste ca el si-a imaginat ca ei-dar e fraier, cum ar putea sa creada ca ea, ca ei. Nu are dreptul sa...Iar i se intampla chestia asta? Sa fie oare ea de vina de fiecare data?! Nu!)
EA Imi pare rau, nu vreau sa intelegi gresit. Imi place tare mult sa fiu cu tine.
(da, sigur- insa isi permitea ironia numai in mintea lui)
EL Nu trebuie sa zici nimic,a fost misto' ce tocmai s-a intamplat. Asa, pur, inocent ( i se paru ca e ironic si se opri)
Am ascultat muzica toata noaptea, nu m-am mai simtit asa din liceu. Multumesc.
( el aprinde veioza, si inca o tigara cu gandul ca poate ce a spus nu e deloc asa. Isi cauta hainele prin camera cu privirea. Le gaseste si incepe sa se imbrace, evitand sa se uite la ea. Ea se gandeste daca merita sa il opreasca, daca asta vrea... Merita)
EA Ce faci?
EL Plec
EA Pe bune, ai inteleg gresit.
( el nu poate sa-ti ascunda un zambet sarcastic, se imbraca in continuare, tragand din tigara din coltul gurii pe care nu mai tinea, trangand parca si de timp. Ar vrea sa o jogneasca, sa sufere din cauza lui. Vru sa stinga tigara dar scrumiera era plina, arunca tigara in paharul cu vin pe jumatate plin.
EA Hai vino inapoi.
EL De ce? Tu nu ma placi de fapt.
EA ( pentru cateva secunde cu gandul la altcineva) Cum poti sa spui asta, vorbim exact in continuu.
EL Esti tipa de care m-as indragosti, fara nici o problema, s-ar putea sa o fi facut deja ( ezita, isi da seama ca a spus deja prea mult,s-a dezvaluit prea mult, nu era cazul). Nu o sa fie bine, pentru ca tu nu ma placi, nu asa cum as vrea eu, cel putin.
EA Tu spui asta doar pentru ca m-am intors cu spatele la tine?! Poate ma jucam...
EL Nu am ajuns inca la jocuri.
EL Da de unde stii tu unde am ajuns, trebuie sa fie un moment anume?!
EL E cam devreme
EA Zici tu?
EL Nu, pur si simplu asta simt.
Te-ai intors pur si simplu, defensiv, sa te refugiezi. Nu vibram la fel, ai dreptate. Ai simtit si tu momentul ala. Si daca tot am inceput chestia asta asa misto', hai sa o terminam nedureros, brusc, asa ca si cum ti-ai face un pierce in nas ( zambeste).
EA Nedureros?!? what the fuck, ne cunoastem de 4 zile, ne stim de fapt.
EL Cum auzi, nedureros, as in- no pain. Putem ramane amici, nu-mi vine sa cred ca spun asta tocmai eu, dar daca vrei si tu, putem facem asta. Desi eu simt o atractie fizica foarte puternica fata de tine, nu cred ca ar fi o idee buna.
EA Si cam ce ai mai vrea tu sa se intample?
EL ( s-a imbracat) Nimic. Gata. Plec.
EA Pleaca, poate e mai bine. Acum imi dau seama ca tu chiar nu esti tipul super tare de care credeam ca m-am indragostit.
( el se opreste inainte sa-si puna si al doilea pantof. Ii rasuna in cap ''m-am indragostit''-ul ei. Daca ar ljua-o acum in brate si ar saruta-o, poate chiar ar ramane inca o zi, poate chiar ar face sex si in noaptea, adica sweet love. Sii tipa e buna, dincolo de a fi flegmatica, deranjant si periculos de enervanta. Incepe sa aiba ganduri murdare, isi imagineaza pozitii, ei doi in bucatarie... Se scutura ca si cum s-ar fi trezit in realitate)
EA Chiar nu esti tipul misto' de care credeam ca m-am indragostit.
EL ( isi scoate pantoful) Vezi? ( se asaza iar langa ea si incepe s-o mangaie pe obraz) Nici nu te-am sarutat macar, despre asta e vorba...
EA Da?
EL Poate noi am fi avut un timp, iluzia ca...( ea ii opri cuvintele punandu-i aratatorul pe buze). Nu, stiu ce zic, am mai trecut prin asa ceva. De ce imi faci asta?
EA Se poate sa te iubesc.
EL Se poate sa te inseli.
EA M-am intrebat de multe ori cum am fi fost noi doi.
EL Plec
EA Ai inteles gresit.
EL ( ironic) Sigur.
EA Nu pleca, nu vreau sa imi inchipui cum ar daca nu ai fi plecat. Ramai
EL O sa imi faci rau
EA Doar atat cat trebuie.
to be continued
RATATULDe Aurica zis si "Epsilon"
La capatul unei cariere furtunoase de student, abia reusind sa conviga pe cei de la scolile speciale ca este un bun profesor de limba si literatura romana, in sfarsit este repartizat in creierul muntilor intr-un sat la ciclul I-IV sa predea . el care avusese atatea ganduri si atatea dorinte neimpilinite abia acum isi
putea desavasi opera poetica si literara reculegandu-se in natura care-i livra aidoma operelor wagneriene elfi ,mituri si alte de-alea stand ganditor cu tigarea in mana ,bandu-si cafeaua (fara sa-i cada
vre-un postas in usa aruncand-i scrisori) cel putin auzea tapinarii si taietorii de brazi strigand din toti
bojocii "Vineeee!!!". Privind cerul senin, savura aerul acela pur cu miros ademenitor de conifere si
balegi. Era in al noulea cer si nu putea sa depaseaca incremeneala datorita extazului.
Trecator ii fugira prin minte povestirile bunicii care inainte de bacalaureat (pe care l-a putut trece gratie porcului drag din gradina"ooof ghita"! cum il vedea isi aducea aminte de Magda Catone cu reclama la Bonux si il spala de parca era de prtelan) ii povestea de frumusetile vietii la munte,cu vrajitoare si balauri, strigoi si zane. Ce sursa de inspiratie!
Nimeni , poate doar Noica la Paltinis avu parte de acest refugiu din agora. Si filozofand el astfel se facu seara si se strecura in lenjurile fine de in si canepa fiind ades trezit de nevinovatii purici si plosnite. Dar asta il invata sa fie si mai stoic si barbat aprinzand lumina sa-i prinda de parca acea camera era discoteca
cu stroboscop. Intr-un tarziu cazu lat de oboseala de puteau si ursii sa-l savureze. Dimineata il trezi suav talanga vacii ce pastea in fata ferestrei, sa il pofteasca la micul dejun din uger. Desi nu stia, se bucura ca va putea mulge vaca. Dar deznadejde: a tras de mameloane ca de bracinare si vaca in padure si cum il vedea ca se apropie se ascundea dupa brazi. Se intoarse revoltat de insolenta vacii si se duse la cuibar. Acolo negasind decat o gaina mai mare cu o creasta si o coada mare si frumoasa dar fara oua ii itroduse un deget in fund sa o caute de oua. Auzi atunci o vecina de departe "asta de la oras crede ca si cocosii fac oua". Indignat pe prostia babei naroade se intoarse sa manince mamaliga lasata de gazda cu doua
zile anterior care era bine garnisita de gandaci. Nu putu sa se atinga de ea si se imbraca frumos sa plece
la scoala. Merse el circa un kilometru si descoperi o casa de chirpici ce statea sa cada dar era spijinita
de niste copaci . In curtea scolii un copil cosea iarba. Il intreba "aici e scoala?" ,"ihi" ii rapunse
politicos copilul. "si .. ceilaltii copii unde sunt" "ihi" ii raspunse cuprinzator copilul. "dar azi au ora de romana"!"ihi" si mai expicit copilul. "nu vin la scoala de obicei?" "ihi" il lamurii si mai mult." bine sa lasam astea! pe tine cum te cheama si in ce clasa esti?" "ihi".enervat il prinse de maneca si il intreba
"tu nu stii nimic?!" "tataaaa a venit nebunul! " striga copilul si o zbughii din cutrea scolii. Aparu atunci o
namila soioasa si peticita de parca venea de pe front."ce vrei ba?" , “ma scuzati, dar copii nu vin la
scoala?" “ce scoala ba, sunt in vacanta pana vine inspectia" il lamurii imediat namila."ce inspectie?"
"aia de nu vine niciodata "ii rapunse cu o politete demna de invidia cainilor de pe langa el care-i
adulnecau partile carnoase sa poata sa muste ceva mai fraged. Incet si precaut se retrase acasa si tiptil se ascunse in cerdac. Trist, deznadajduit de incapacitatea unei comisii sa aprecieze talentul sau. Ganduri negre ii apareareau obsesiv. Vroia sa moara in asa fel incat comisia sa panga cu jale la greseala facuta si incepu sa gandeasca cum sa se sinucida. Initial sa se injughie dar...se va crede ca fost jefuit si apare lazarus de la otv sa descopere crima. Nu nu merge e banal si se pierd amanuntele dramei sale.” Mai bine ma electrocutez” isi spuse. Dar descoperi cu jalnica durere ca in catunul acela nu era curent. Atunci ma arunc si ma inec , dar unde ca un paraias trece departe iar aclo nu exista
fantani."da,da ,da ma tai cu lama la incheieturi"! dar purta barba si nu avea nevoie de lama."nu,nu! iau
otrava " "dar de unde ?"si daca o iau, iar apare lazarus sa dezlege crima si se pierde dureroasa-i jerfa. "imi fac sepucu" dar de unde sabie de samurai.."aha ma arunc pe geam "si se trezii in urzici " tampitii astia de tareni nu au contruit si ei un bloc turn "isi spuse iritat." ma spanzur de un brad"
"dar care, ca vin astia si taie tot ce le sta in cale si apoi la protv ma prezinta dus la balamuc""imi dau
foc precum in inchizitie" dar de unde topor si nici nu stiu sa fac surcele. mai bine ma ard cu gaz lampant"!da dar iar apare lazarus de la otv si descopera ca nu am platit chiria si gadza m-a
pedepsit"atunci ma arunc in prapastie .'dar e la douazeci de kilometrii si iar crima cu autor necunscut
si lazarus castiga teren in fata jertfei mele'"iau drumul pribegiei " dar mai departe de aici nu este
nimic!"ma duc in padure sa ma mananace ursii" oho dar iar protv si otv si lazarus: cine m-a tarat pana
acolo'
Seara se lasa incet, disperarea crestea, si in creierul muntilor se auzi un strigat "nici sa mor nu ma
lasati cretinilor?!"
